O prietena a carei minte plina de istetime, culoare si imaginatie face lumina peste tot pe unde ochii ei foarte albastri isi lasa binevoitori privirea mi-a trimis in urma cu cateva zile un mesaj in care era vorba despre partajul dupa divort si despre o tranzactie incheiata cu aceasta ocazie. Surprinzator, sotii tranzactionau pensia de intretinere cuvenita minorului. Stupefiant, o casa de avocatura care-si face reclama pe internet, prezenta o astfel de tranzactie ca pe o modalitate de solutionare a partii patrimoniale a conflictului dintre soti.
La doar o zi dupa acest eveniment colindam printr-o librarie situata in noua Mall aradean cand privirea mi-a cazut pe coperta unei carti care costa 10 lei al insa valora mult mai mult si al carei titlu era "Stiinta voodoo" cu subtitlul "drumul de la prostie la frauda".
Privitor la prima problema, referitor la tranzactionarea pensiei de intretinere, atat eu cat si colega aveam un raspuns clar care poate fi formulat de felul: "Haideti sa fim seriosi!" insa stiinta voodoo parea ceva aproape magic. Dupa ce am citit cartea am realizat ca eram de aceeasi parere cu autorul (care este fizician) in suficient de multe privinte pentru a ma gandi ca si in ceea ce priveste legile exista tot felul de mituri, legende si povesti care se cer infirmate. In cele ce urmeaza invit pe toti colegii sa posteze cate un mit si sa-l infirme aratand care este legea potrivita si ce dispune ea. Asadar, Mitul nr. 1 Concubinajul care are efecte juridice dupa 5 ani Fals. Concubinajul nu are in dreptul romanesc nici un fel de efecte juridice indiferent de durata lui. Doua persoane care convientuiesc impreuna, indiferent pentru ce durata de timp, vor ramane din unghiul de vedere al legii civile doi straini. Achizitiile de bunuri facute de ei sunt supuse aceluiasi regim ca si achizitiile facute de oricare doua persoane care locuiesc si se gospodaresc singure dar cumpara impreuna un bun.
:blush2: am uitat sa mentionez ca ma refer la Codul familie in general si la art. 3 din acest cod in special "Numai căsătoria încheiată în faţa ofiţerului de stare civilă dă naştere drepturilor şi obligaţiilor de soţi prevăzute în prezentul cod. "
:love2:
:)Mama avea o prietena buna dar am aflat ca de cativa ani nici la biserica nu mai doreste sa se aseze langa ea.
Acea femeie l-a mostenit pe fratele ei(casa..terenuri)ca doar nu avea urmasi iar casa in care locuia impreuna cu sotia lui a fost construita de catre parintii lor! Parinti care au fost ingrijiti,inmormantati...de catre nora care nu are niciun drept!Acestia au decedat inaintea fiului lor.
Femeia nu merge acum nici la mormantul sotului,nu il poate ierta"mie nimic nu mi-a lasat,putea sa imi lase si mie ceva,sa rezolve cand inca mai traia".Sotul ei a suferit cativa ani...cancer.
Acum,datorita "marinimiei"cumnatei,sta in acea casa,pana va pleca si ea de pe lumea aceasta.
Mama a inteles ca asa e legea:">#-odar nu a putut intelege de ce e asa prietena ei.
Mitul nr. 2 Sotul care are vocatie la mostenirea rudelor celuilalt sot adica daca sotul moare celalalt sot va mosteni pe parintii sau fratii defunctului.
Fals. art. 1 din legea nr. 319/1944 arata ca "Sotul supravietuitor mosteneste din averea celuilalt sot dupa cum urmeaza: ..."
Mitul a fost generat uitand ca beneficiul reprezentarii nu a fost instituit in favoare sotului supravietuitor. Pentru neprofesionisti scriu aici ca reprezentarea este un beneficiu al legii in virtutea caruia un mostenitor legal sau mai multi, de un grad mai indepartat, numit reprezentant urca in gradul, locul si drepturile ascendentului sau, numit reprezentat,care este decedat la deschiderea mostenirii, pentru a culege partea care i s-ar fi cuvenit acestuia din mostenire, daca s-ar mai fi aflat in viata.
Ei bine, cu toate ca uneori conduce la consecinte injuste (ca in speta aratata in postarea anterioara acesteia) solutia legiuitorului este cea corecta pentru ca firesc este ca doar rudele sa se mosteneasca intre ele iar sotul care mosteneste sa fie o exceptie.
Nora trebuia sa faca un contract de intretinere cu cei pe care ii intretinea de fapt sau acestia sa dispuna prin testament in favoarea celei care i-a ingrijit. Neglijenta primei si lipsa de recunostinta a secunzilor au generat injustetea, nu legea in sine.
Mitul nr. 3 (hibrid intre mitul 1 si mitul 2): Bunurile proprii ale sotului (de obicei dobandite inainte de casatorie), devin si ale sotiei, dupa 5 ani de casnicie.
Mitul nr.4 Sotul supravietuitor nu mosteneste bunurile proprii ale sotului decedat.
Probabil se considera moartea ca fiind partaj divin.:(
Legea 319/1944 a consacrat vocatia succesorala a sotului supravietuitor cu privire la bunurile proprii ale sotului decedat,in concurs cu clasele de mostenitori-cand este cazul.